Weekend-ul acesta am ajuns în sfârșit la Muzeul temporar de publicitate și branduri românești de la ARCUB. Expoziția s-a închis ieri, dar din ce am citit pe Facebook vor să găsească un spațiu permanent pentru a putea fi vizitată oricând. Îmi place să aflu povești despre cum era România în trecut și din acest motiv mi-am dorit mult să văd acest muzeu.
Proiectul a fost inițiat de Asociația ESCU și prezintă ultimii 150 de ani ai industriilor creative din țara noastră. Pe lângă expoziție au fost organizate și conferințe sau tururi ghidate.
Branduri românești dispărute
Dacă veți intra pe site-ul expoziției sau pur și simplu veți căuta pe internet, veți vedea că România producea cam toate produsele folosite în țară, de la săpun până la elice de elicoptere. Multe dintre aceste branduri au dispărut, dar unele au lăsat o urmă în limbajul nostru.
De exemplu, Aragaz la bază a fost un brand care producea mașini de gătit. În comunism numele brandului a ajuns să definească produsul și să intre în limbajul nostru care s-a păstrat până astăzi. Și cu siguranță așa va rămâne. La fel s-a întâmplat și cu Dero, care chiar dacă mai există astăzi ca brand, definește în continuare produsul. Mai rar am auzit pe cineva să spună că folosește detergent de rufe marca X. Majoritatea folosesc dero maca X. Datorită organizatorilor aceste expoziții am aflat de la ce vine Dero. Acesta este un acronim de la „DEtergent” și „ROmânia”.
De asemenea, la țară am auzit des folosindu-se cuvântul mobră. Nimeni nu mi-a spus că de fapt Mobra a fost un brand. Oamenii îl folosesc de multe ori în loc de scuter. Un alt cuvânt care îmi vine acum în minte este PECO. De multe ori am auzit oameni care spun că merg la peco. Adică la benzinărie. PECO a fost o benzinărie cunoscută în perioada comunistă, iar cei care au prins acea perioadă asociază brandul PECO cu orice benzinărie. Era să uit de preferata mea Eugenia, pe care o știm cu toții. Dacă îi întrebați pe părinți sau pe bunici cu siguranță își mai amintesc și vă pot povesti.
Publicitatea și brandurile românești după Revoluția din 1989
După revoluție, românii au început să aibă contact cu produsele brandurilor străine, cum ar fi Adidas sau Pepsi. Apar mașinile și electrocasnicele second-hand cumpărate din afară. Pe scurt, în acea perioadă românii au început să aibă acces la o mulțime de lucruri care pentru mulți dintre ei erau străine. Și din nou, puteți afla povești legate de acestea de la părinți. Eu știu de la tata că își cumpăra blugi tocmai de la Oradea. Iar noi acum avem sute de modele de blugi din care să alegem.
Chiar dacă a fost o explozie de produse și branduri din afară, au apărut alte branduri românești care există și astăzi: Albalact, Napolact, Covalact, Joe, Bergenbier.
De asemenea, la subsol expoziția era organizată pe perioade: antebelică, interbelică, postbelică, comunistă. Aici se putea observa cel mai bine evoluția și schimbările care au apărut în publicitate de la design până la text.
Eu nu am prins începuturile publicității, însă mai știu câteva povești și recunosc anumite produse deoarece părinții sau bunicii le aveau când eram copil. Însă, pentru cei nostalgici cred că este plăcut să retrăiască anumite momente prin prisma obiectelor expuse.
Mi-ar plăcea să văd la o astfel de expoziție produse și elemente din publicitatea copilăriei mele, perioada anilor 2000. Am observat că și noi începem să fim nostalgici, mai ales după muzică și cred că ne-ar plăcea să ne amintim de anumite lucruri. Eu nu cred că voi uita guma în formă de țigară, nuga care acum nu mi se pare că mai este la fel sau caramele.
Dacă v-am făcut curioși în legătură cu publicitatea românească puteți afla mai multe detalii aici sau aici.
